Monthly Archives: Ianuarie 2010

Cel mai prost moment

Ziua de ieri ar fi trebuit sa fie ca si celelalte, adica buna sau foarte buna. Premise erau suficiente, dar traim in Romania si asta … ne consuma toti nervii.

Ajung acasa si pe la 18:00 nu mai curge apa rece. Ok, se mai intampla. Peste cateva minute dispare si aia calda. Inteleg si asta. Dupa 5 minute nu mai merge caldura. Asta nu e bine – sa vina frigul de la caliorifer – pentru ca  e iarna si io nu am blana. Dar, pe la si un sfert se intrerupe curentul. Prima reactie am deschis usa de la intrare si m-am uitat pe pres sa vad daca mi-au lasat macar o lama cu care sa-mi tai venele. Ei bine, nu! Sun la Enel si ma conversez cu un robot plictisit care ma anunta ca pe la 21:00 se rezolva (deja se actiona operativ !!!). Pe la noua si ceva blocul de alaturi sclipeste scaldat in lumina. Io, in continuare ca licuriciu pe langa lumanare. Sun iara la Enel si acelasi robot ma anunta sec ca se rezolva pe la 03:00. Insist si pana la urma discut cu un operator care imi zice destul de rastit ca nu scoate el din burta ( exprimarea lui) ora la care se remediaza si ca nici nu are ce face pentru ca el doar preia reclamatiile. Ai dracu’ nenorociti ! Toata familia zgribulita se impacheteaza ca o ceapa – adica multe randuri de haine – si se parcheaza. Intr-un miros de lumanare arsa. Dimineata ciuciu curent ! So, again telefon la Enel si discutie cu robotul: se rezolva pe la 11:00.

Minune: la 11:00 a venit si curent si apa si caldura !!! Suntem iara in Era Noastra !!!

Io cred sincer ca poate a fost o avarie ceva mai serioasa, dar chiar si asa tot incompetenti raman (fetita mea are 4 ½ ani si m-a intrebat daca au creierul minuscul, adica daca sunt prosti). Cand voi avea ocazia sa scap de acest furnizor mizerabil cu siguranta o voi face. Nu mai zic ca daca vor continua sa livreze servicii d’astea poate isi pierde unu’ cumpatu’ si-i arunca pe alta planeta.

p.s. azi, ora 14:00, accesand site-ul companiei primesc mesajul: Server To Busy ! Doamne, astia chiar sunt prosti … norocul lor ca nu-i doare ca altfel ar urla permanent.

Anunțuri

Poate

La servici sau acasa sau intre ele, mergem / traim la viteza maxima si oriunde e cazul acceleram pana simtim ca vine lesinul. Ne oprim, tragem aer in piept si numaram pana la 4 – daca incercam pana la zeze asa cum e traditional avem sentimentul ca pierdem timp – si apoi o luam de la capat.

Ok, as zice. Poate ca asta e ritmul de secol 21. Dar … in ritmul asta exista ceva ce contrasteaza: POATE. Am auzit POATE aproape de fiecare data cand cineva trebuia sa ia o decizie. POATE se traduce si prin: trebuie mai multe informatii, o sa analizam, o sa calculam, vom cere parerea specialistilor, bla bla bla. De fapt e vorba aici de fuga de decizie. Sunt putini cei care cu adevarat pot lua decizii si stiu sa si faca asta.

In cadrul unei propuneri sa primesti un POATE e ca si cum pui frana cu pedala la podea si vezi in oglinda retrovizoare cum toti din spatele tau vin gramada peste tine. Azi am vazut pe cineva care a primit o propunere evident avantajoasa si totusi nu s-a putut abtine si a raspuns cu POATE. Cand l-am intrebat de ce nu a spus da nu a stiut sa-mi zica un motiv clar si a recunoscut ca in final va spune da. Nu e aiurea ?

Daca pe cel care iti serveste un POATE il rogi sa-si asume fara echivoc un DA sau un NU nici asa nu merge. 🙂 Pentru simplul fapt ca inseamna o decizie! Si NU inseamna un risc. POATE trebuie sa dispara din vocabularul celor care vos sa miste lucrurile. Mai ales ca toti ne batem capul sa nu cheltuim timp si bani aiurea. Iar acest POATE nu face decat sa intinda pelteaua si sa adauge apa in supa.

Reclame care mi-au placut #1, #2, #3

Recunosc, inspirat si de Buddha – vezi blogroll.

#1

#2

#3

Geniala idea ;)

Cei de la McDonald’s au si ei momentele lor de adevar in care reusesc sa te surprinda placut. Mai jos, o idee simpla dar geniala pusa in practica in cadrul unei campanii in Olanda. Efectul de nota maxima !

Ramanem decuplati in 2010 ?

Poza de ansamblu arata in rezumat cam asa: un 2009 crizat, companii crizate, patroni / manageri crizati, angajati blazati si consum la genunchiul broastei.

Vreau sa ma refer la o resursa speciala a oricarui business, resursa umana. Orice afacere, indiferent cat de mareata si perfecta pare nu se poate derula decat cu oameni. Oameni de la care compania cere implicare, profesionalism, loialitate, entuziasm, competenta, intelegere, flexibilitate, dorinta de a evolua, performanta, fair-play, incredere … lista e tare lunga. Se spune ca nimeni nu este de neanlocuit. Adevarat, dar se omite faptul ca oricine este inlocuit cu anumite costuri (si se poate intampla ca aceste costuri sa fie in tavan). As putea crede ca orice companie face tot ce poate ca sa aiba o echipa minunata si ca pretuieste cu adevarat aceasta resursa.

Dar, ce s-a intamplat ? Companiile au redus costurile cu personalul drastic. Fiecare face treaba pe care inainte o faceau 3 sau 4. Companiile au taiat beneficiile angajatilor, desi ponderea lor in bugetul de cheltuieli nu inseamna mare lucru. Companiile au redus salariile. Bleah ! Urat gest ! Companiile nu mai comunica cu angajatii, pastrand vestile proaste pentru top management. Parca „cei care fac treaba sa mearga” nu ar intelege. Companiile nu mai implica angajatii, parca poti lua decizii doar asa de capul tau rasfoind rapoarte. Companiile sunt impietrite, parca nu ar auzii strigatul bunului-simt care zice sa te schimbi daca se schimba toate in jurul tau. Companiile se scuza pentru toate relele si pentru toate cerintele cretine spunand ca e criza.

Companiile au exagerat ?

Angajatii, adica acea resursa speciala a companiei, aia „care fac treaba sa mearga”, s-au decuplat ! De ce ? Nu mai au incredere, entuziasm, motivare, obiective rezonabile, nu li se mai recunoaste valoarea, parerea lor nu conteaza … si aici e o lista lunga.

E adevarat ca nu mai e mult pana in 2012, cand maiasii ziceau ca e gata povestea 🙂

In 2010 ce facem? Ca din situatia asta putem iesi doar cu o echipa minunata.

Cocktail Party de Brand

Un recunoscut mare director de marketing de la o imensa multinationala a decretat „nici o reclama nu spune intreaga poveste”. De ce asa ? Pai, pentru ca in mod evident nici o reclama, anunt, promotie nu poate fi un rezumat al strategiei companiei si nu poate deveni reprezentativ pentru mesajul brandului.

Cred ca e perfect adevarat. Si a aparut o idee noua: o tehnica de marketing numita „jurnalism de brand”. Adica nu e nevoie de o executie mareata a unei idei, ci o idee mareata care sa poata fi folosita multidimensional, multilateral, cu multe fatete. Genial, o cronica de brand, o poveste despre ce se intampla cu brandul in lume. Minunata reinventarea propusa.

Dar, apar cateva probleme:

Prima: daca schimbi marketingul trebuie in mod natural sa schimbi structurile de baza ale business-ului. Daca toate resursele umane, sistemele, proprietatile, fabricile, etc. raman organizate in jurul marketingului de pana acum nu prea merge.

A doua: marketerul nu poate conduce conversatia. Totul devine mai degraba un cocktail party de brand. Marketerul aranjeaza masa si invita oaspetii, apoi conversatia are loc indiferent de prezenta sa.

Nu prea e simplu … 😉 Poate sa doara, dar cu siguranta se poate.

Concurs cu premiu care se da!

So …

Se ia o sticla goala si se aseaza cu bucurie pe masa. E important ca inainte sa fi fost o licoare de calitate superioara in sticla. Peste sticla se aseaza cu grija si tandrete o bancnota, cat mai central. Pe sticla, adica deasupra locului unde a fost candva dopul ce proteja licoarea sa nu se risipeasca aiurea. Apoi, cu indemanare de functionar superior se aseaza peste bancnota un teanc de fise de 50 bani – sa zicem 5-6.

Provocarea: sa dai la o parte bancnota cu un singur deget fara sa cada fisele – dansele, fisele trebuie sa ramana pe gura sticlei.

Premiu: o bere neagra si buna.

Termen: cine este primul pana luni, 18 ian ’10, ora 09:49.