Monthly Archives: Februarie 2010

Ne „pokanim” ?

De ceva vreme a aparut p’afara si de curand pe la noi un gadget tare cool. Se numeste Poken.

O scurta descriere: e o gramajoara de plastic frumos colorat care are o mufa USB. Daca-l indesi in camculator acolo unde se potriveste ti se va deschide o aplicatie web unde iti poti face un profil. Adica pui toate datele tale de contact: id-uri pe care le folosesti in retele sociale, telefon, fax, adresa postala, adresa e-mail, oras, tara, poza, etc. Iti salvezi setarile si apoi bagi jucaria in buzunar. Cand te intalnesti cu un strain care are si el o asemenea jucarioara si doriti sa deveniti macar amici / cunoscuti le apropiati si faceti schimb de info. Intors acasa vari iara jucaria in calculator si ti se up-dateaza imediat lista de contacte cu info culese mai devreme. Aplicatia iti arata si o pozitionare in timp a momentului in care ati facut schimb de carti de vizita electronice. Daca cineva (sau chiar tu) isi modifica datele definite in profil, aceste se aduc la zi automat catre toate contactele sale.

E amuzant si devine chiar util in momentul in care ajunge suficient de popular incat sa-l gasesti macar la unul din patru cetateni.

Mie mi-a placut ideea si aplicatia utilizata care este tare vie. In plus poate aparea si un potential de business interesant. Ma refer la actiuni de comunicare. Exista o varianta a acestui device care are si functia de stick de memorie. Pai ar arata tare frumos sa trimiti prezentari – practic sa oferi aceste deviceuri preincarcate – si care sa aiba deja contactele tale in aceasta forma. Cand cel care il primeste isi defineste contul in aplicatie, are deja un contact: tu 🙂

Acel „out of the box” pe care si-l doreste fiecare poate veni utilizand Poken. Pentru mai multe vorbe despre subiect puteti incerca www.pokenmania.ro

Io am primit una bucata Poken si abia astept sa ma „pokanesc” cu cineva.

Anunțuri

Zeul didactic si Geniul politist

Stire care face audienta: o profesoara se palmuieste cu un politist. Palmuiala cinstita, fiecare da cand ii vine randul. Lovituri curate, care pot fi folosite si intr-un manual (doar doamna este cadru didactic). Stapanire de sine si siguranta din partea organului (vezi cum isi aseaza ochelarii inainte de a actiona).

Acu’ io cred ca fiecare dintre cei doi e infantil – isteric. Doamna din poveste cica este profesoara si ofera educatie si exemple de urmat copiilor. N-are nici o treaba cu educatia ei, daramite sa mai ofere si altora. E demna de trimis singura pe o insula pustie sa se reculeaga. Organul se crede prin cartier la o bataie parte’n parte. Si asta trebuie izolat dupa o nuia la popoul gol. Pai asta e politia care ne cere sa avem incredere si care ne face sa ne simtim safe in casa sau pe strada!? Cum naiba sa-i spui unui tanar sau sa crezi ca-si doreste el sa ajunga dascal ? Cum sa-i vorbesti unui tanar politist despre etica si moralitate si responsabilitate si el sa te creada ? Cele doua personaje sunt exemple clare de cetateni care au crescut gresit. Cu sisteme de valori care nu au nici o legatura cu societatea oriunde pe planeta Pamant. Nu cred ca au ajuns in pozitiile astea – profesoara / politist – doar printr-o pura intamplare.

Am vazut reactii de toate felurile la aceasta stire. De la o extrema la alta. Dar foarte putini s-au oprit la lege si spiritul ei (daca o exista). Asa buna sau rea cum e trebuie aplicata, fara targuiala.

Avem realmente un talent teribil – cred ca face parte din gena noastra – sa oferim altora o imagine de cretini care nu pot fi tinuti in frau. Solutiile pe care le gasesc – mai ales cei care trebuie sa ofere exemple de urmat – sunt parca alese de minti bolnave. Chiar suntem o natie asa nasoala !? Nu suntem in stare sa construim sisteme care sa ne protejeze !? Macar ca astfel de specimene / caricaturi sa nu mai functioneze printre noi.

Spectacolul interactiv

Este o forma de marketing direct care poate genera usor si repede WOM. Am vazut din ce in ce mai multe evenimente de tipul spectacol interactiv pentru copii. Locatiile sunt diverse: parcuri, mall-uri, gradinite, scoli. Este o forma de entertainment pentru pitici , deloc sofisticata in aparenta, dar extrem de eficienta. Din pacate majoritatea dintre aceste evenimente sunt jalnice. Lipsa unor concepte / povesti care sa spuna ceva, decoruri si costume carpite, comunicare racnita, animatori repetenti sau plictisiti, sonorizare de la bunica (a nu se confunda cu producatorul de produse alimentare) si lista poate continua.

Totusi, in peisaj mai apare din cand in cand si cineva care face lucrurile bine sau foarte bine. Cel mai elocvent exemplu: campania GSP (Gazeta Sporturilor) pentru conceptul Lazy Town – „Fii activ cu Sportacus”, adica sa mananci sanatos si faci sport pentru o viata sanatoasa. Btw o extensie desteapta tinand cont de profilul lor.  Tocmai au inceput un turneu de promovare   prin tara (pentru seria de DVD-uri pe care o vand impreuna cu ziarul) cu astfel de spectacole. Sunt prezente personajele Sportacus si Stephanie, dar io as vrea sa-l vad si pe Robi Putrezitu’. Compania care pune in scena povestea este BluParty.

Este adevarat ca pentru a ajunge la cocktailul delicios sunt necesare cateva ingrediente intr-un dozaj perfect: o echipa de adevarati profesionisti (care sa performeze pe scena implicand copiii si parintii in tot ce comunica), decoruri si costume asa cum trebuie, un scenariu istet si creativ si poate cel mai important un concept (poveste) care sa atraga.

Rezultatul ? O comunicare cu super impact pentru copii – poate si ei sunt targetul comunicarii – si pentru parinti – doar ei sunt decidentii finali in comportamentul de consum. Targetul este atins perfect.Se pot genera baze de date frunoase si utile pentru comunicari viitoare si / sau testari de noi produse / servicii. Feed-back-ul este imediat si usor de interpretat. De cele mai lulte ori rata de raspuns este cu mult peste medie – fata de alte canale de comunicare. Si poate nu in ultimul rand ai potentiali clienti implicati cu care ai un istoric.

In acest tip de comunicare nici nu este necesar sa facem apel la mesaje subliminale si exprimari metaforice.  Pur si simplu un mesaj direct, fair si perfect argumentat este acceptat de catre potentialii clienti. Si totul se intampla cu zambetul pe buze 🙂

Biscuiti? Da, biscuim!

Zilele trecute m-am intalnit cu un potential client care era foarte deschis pentru o discutie ce firesc avea sa se incheie si cu o propunere catre el. Si povestea curge asa: clientul ma serveste cu un ceai cald – am apreciat oferta 🙂 – si vorbele se rostogolesc alert. El despre business-ul lui, despre criza si despre clientii care parca se evapora. Io despre marketing direct si vanzari. Clientul zice ca din 50 de competitori au ramas doar 7 !!! Apoi, ofteaza lung –  isi cauta pe undeva putere sa continue sa respire – si-mi spune cu voce stinsa ca nu stie ce se mai poate face …

Am plecat bulversat ! Nu-mi venea sa cred ca o asemenea situatie poate descuraja un antreprenor tanar.

Pai, e foarte ok ! Ce are de facut e simplu: sa ofere ca si pana acum servicii de calitate si sa comunice cum trebuie si cu cine trebuie. Ce este complicat este ca nu se mai vinde de la sine. Acum chiar trebuie sa vanda ! Dar asta e problema tuturor, nu doar a lui. Da, e greu pentru ca fiecare client are pretentii din ce in ce mai ridicate si a cam invatat sa cumpere si deciziile lui de achizitie sunt mult mai rationale. Ce nu a sesizat clientul meu este ca acum ii este mult mai usor sa se DIFERENTIEZE. Mesajele lui sunt mai vizibile ca oricand. Totul este sa ofere si sa faca ceea ce trebuie nu ceea ce crede ca trebuie. Pentru asta e musai sa comunice cu clientii existenti / potentiali.

Ah, chestia asta costa. Corect. Dar tot atat de corect este ca daca nu face nimic dispare. Si nu dispare pur si simplu. Dispare chinuindu-se si tot acoperind datorii, care tare cred ca vor fi mai mari decat ceea ce ar trebuii investit in acest moment. Pentru ca asa functioneaza piata: intai investesti si apoi primesti inapoi.