Macaroane din Antarctica

adica povesti, chesti, ganduri si intamplari care nu au legatura chiar direct cu marketing direct.

Muzician sau cretin?

Astazi, 18 feb ’11, vecinul meu a inceput ziua ciocanind in tevi. Fiind harnic a inceput devreme, pe la 07:00. So, daca vecinul ar fi muzician as crede ca in lipsa de instrumente incearca sa compuna … dar nu e muzician. Deci, e cretin!

Bulevarde goale

Ca in fiecare an, cand se apropie sarbatorile, cam de pe 15-20 decembrie incepe sa se inchida tara. Nimanui nu-i mai arde de nimic si se gandeste doar la acele cateva zile. Si anul asta asa crizat s-a intamplat cam la fel. La hipermarket puteai jura ca se da totul gratis. Ocuparea unui loc de parcare era o victorie. Desigur sunt prezenti si cei care au talentul victoriilor facile: Q7 / X5 / GL puse pe locurile rezervate celor cu dizabilitati sau blocand pe altul (care e fraier 😉 ). Fiecare era incrancenat sa apuce de pe raft, cosul sa fie cat mai cu varf si apoi se aseza docil la coada imbarligata care il ducea catre o casa de marcat. Apoi iuresul prin magazine, apoi fuga pe strazi / sosele proprietate personala, apoi petarde si cersetori care nici versurile nu le stiu (nu zic sa si cante). Am reusit sa fug din Bucuresti si sa scap pentru o saptamana de balamuc. Ziua soare si zapada, seara frig si soba cu lemne. Pansament pentru creier se numeste. Vad ca bulevardele sunt inca goale si se circula normal. Nu ma asteptam dupa ce am vazut cozile de pe DN1. Poate ca nu se mai intorc aia de si-au cumparat soselele 🙂 Dar nu cred  sa am io norocu’ asta.

Tu ce ai vrea sa stii daca ai putea vedea viitorul?

Visul meu complet
Io visez, chiar si cu ochii deschisi, ca la pensie o sa am o casa pe o plaja unde este tot timpul soare si cald. De fiecare data visul incepe cand deja am casa pe plaja. Variaza doar cocktailul care il am intr-o mana si cartea din cealalta. Ce nu-mi apare in vis sunt pasii si deciziile de urmat ca sa ajung acolo … Ma gandesc (incerc sa fiu logic) ca primul pas ar fi sa-mi aleg plaja respectiva. Deci, trebuie sa pun la cale un drum de documentare. Sa-mi trebuiasca o asigurare? Sau un calculator ca sa caut info repede si sa am unde sa le arhivez? Sau amandoua?
Si daca as putea vedea cele de mai sus asa cum trebuie, parca nici n-as mai astepta sa ajung la pensie :)

p.s. poveastea asta participa la campania RCA ieftin

Vremurile ne pisca, noi ne scarpinam

Toata lumea e suparata, asa la modul general. Nu avem bani, nu avem scoala, nu avem spital, nu avem in general nimic care sa ne arate o calitate a vietii macar decenta. Avem taxe, avem impozite, avem spaga, avem smecherie, avem prostie (in jur si la putere), avem legi strambe, avem lene nationala si stim sa radem de altii. La cate avem s-ar zice ca nu suntem chiar saraci 🙂 Saptamana trecuta a fost o manifestatie in care militienii au injurat. N-au patit nimic. Io daca i-as injura tare cred ca as pati si nimic de bine. Hmm … Politicienii nu sunt deloc ce trebuie. Daca ii luam la puricat asa cum scrie la carte, cred ca fiecare are macar o buba. Desigur, sunt unii care sunt cronici. Nu exista om de afaceri care sa fi realizat cat de cat ceva si sa nu fi calcat pe langa. Pentru simpul motiv ca si daca vrea sa fie corect tot nu poate. As zice ca trebuie sa pornim o revolutie a schimbarii. Fiecare dintre noi sa faca ceea ce trebuie, ca doar suntem pregatiti la teorie (dovada ca atunci cand suntem afara stim cum sa ne comportam). Asta imi este clar ca nu o sa se intample niciodata! Incep sa ma gandesc serios la emigrare … Sunt prea multe care trebuie schimbate in bine si eu am obosit. Cand zic ca nu se poate mai rau, romanu’ inventiv imi arata imediat ce popor creativ suntem si mai concepe o nemernicie.

Asta cum se numeste !?

daca nu e trucaj inseamna ca baietii sunt de pe Marte …

Decidentu’ la romani

Ma gandeam la cum ii percepem in general pe cei care au o functie de decizie. Am observat ca exista tentatia de face totul simplu, asa ca apar doar doua categorii (nu stiu daca asa e corect sau nu, dar e un reflex tipic pentru noi). Definite clar, fara nici o urma de ambiguitati si fara nimic care sa faca punte intre ele.

Ala bun …

X? O bucurie de om. O persoana deschisa la minte si plina de bun-simt. Stie sa zica multumesc si te rog frumos. Te asculta si incearca sa priceapa ce-i zici. Cauta argumente si nu are orgolii. Isi asuma raspunderea pentru ce face si ce zice. Chiar iti face placere sa-l suni sau sa-i bati la usa. Relatia se stabileste fara efort si tot asa se ajunge la solutia optima. Asa se face ca nu-i uiti ziua de nastere, il suni sa-i urezi de bine si atunci cand are o pretentie nu strambi din nas. Cand iti e greu (luna e aproape gata si targetul departe tare) iti aduci aminte de el. Se intampla sa ai un proiect care i se potriveste manusa, asa ca iar iti amintesti de el. Niciodata nu-ti inseala asteptarile, chiar daca se mai intampla sa nu aiba buget.

Ala rau …

Y? Cum naiba a reusit sa ajunga in pozitia asta!? Pricepe greu si uita instantaneu, adica in general e tembel. Nu e destul, e si un mare ticalos. Orice relationare cu el e o lupta. De cele mai multe ori fara rost, pentru ca oricum nu ajungi la nici o finalitate constructiva. Daca se intampla sa ai ghinionul sa-ti devina client, imediat dupa ce ai semnat contractul te incearca o durere puternica de cap (nu o sa mai scapi de ea). E obtuz si nu-si asuma nici un risc. D’aia nici nu pricepe nimic din ideea geniala pe care tu tocmai o prezinti. Stie sa fie mitocan si iti arata asta la fiecare silaba, fara efort. I-ai spune tu ceva, dar nu-ti da voie decenta si speranta ca poate lucrurile se vor schimba in bine … candva.

De cate ori am intrebat pe cineva de referinte despre Z, imediat persoana era incadrata ca fiind de fapt X sau Y. De ce oare tentatia asta de a pune pe oricine intr-un sertar? Si de ce doar doua sertare? Am prieteni care traiesc de ani buni p’afara. Au reusit sa se dezbare de acest reflex. Sunt mai relaxati.

Fara bani

Exact! Am citit stirea aia despre un nene care traieste de aprox. 2 ani fara sa mai foloseasca bani. Foarte tare nenea, mai ales tratamentul la dureri de cap: bea multa apa!  Io-l admir, dar n-as putea face asa ceva … sa ma las de fumat sau sa am cateva hectare pe care sa cultiv tutun. Absurd …

La Cherhana

Cand iesi din Olimp spre soseaua nationala, imediat ce se termina padurea, se face un drum meschin la dreapta. Am facut si eu dreapta cu strangerea de inima a lipsei oricarei promisiuni. E un drum de o singura masina, un drum care a fost candva asfaltat complet. Ajungi intr-o parcare pe malul unui lac, plina de praf, dar care pune in valoare masinile de smecheri. Erau multe, asa ca iar o strangere de inima. Ca sa pasesti in Cherhana urci cateva trepte si treci calea ferata – unde e un indicator “atentie la tren”. Toti barbatii zambesc, toate doamnele sunt atente sa nu-si rupa tocurile, vor zambi mai tarziu. Toate astea promiteau un “dorobanti” corect, in straie de vacanta in plina criza …

Acum surpriza. Locatia este de poveste! Mesele sunt practic pe plaja, aranjate fara fite. Marea este linistita si parca mai frumoasa. Dupa ce parintii se aseaja la masa, copiii o zbughesc sa cucereasca plaja. Este decorata cu tot felul de barci pe care astia mici se catara si navigheaza. Ti se ofera o degustare de vin. Apoi meniul, cuprinde cam tot ce se poate face din peste. Te asteapta pesti mici, mari, normali, turtiti, prajiti, preparati pe plita, garniture perfect asortate, frigarui de melci, icre si tot asa. Mancarea e minunata. Atmosfera e linistita si calma. Daca alegi si vinul care trebuie iti vine sa nu mai pleci.

Chiar a fost o surpriza placuta. Mai ales ca “vedetele” care trebuiau sa fie vazute au stat in banca lor si nu au fost ostentative decat cel mult prin tinuta. Deci, se poate …

Cuvinte grele

Imi place fotbalul. Deci, ma uit la meciurile de la CM. Ideaua e ca s-a ajuns in faza in care se joaca doua meciuri in acelasi timp si TVR prin generozitatea care ii caracterizeaza a cedat drepturi de difuzare pentru Telesport pentru unul dintre jocuri. Cum curiozitatea este ticaloasa si nu ma lasa in pace ma jucam cu telecomanda intre cele doua canale. Astia de la Telesport comentau din studio si aveau invitat pe nenea Costica Radulescu (CR) – seful scolii romane de antrenori. Acest nene se lupta cu limba romana si cu logica. Daca erai atent la joc, il pierdeai pe tip. Daca erai atent la CR pierdeai jocul si nici nu intelegeai ce zice. La un anumit moment m-am surprins ca mutam unde era CR doar ca sa vad ce prostii mai scoate. Tantalai astia de la Telesport, mai bine nu invitau pe nimeni si nici nu comentau. Ireal cat de departe de ziua de azi sunt unii …

Altfel de bijuterii

Simteam ca trebuie sa iau o pauza de stat cu ochii in calculator si ploaia ma inspira sa ies din casa. Asa ca m-am suit demn in masinuta si am dat o fuga pana la showroom-ul Harley Davidson. Asa cum banuiam era pustiu, deci ma puteam bucura in voie si fara graba de minunatiile d’acolo. Am primit si un ajutor mai mult decat ok din partea celor d’acolo (daca ar avea lumea bani, iar ei s’ar promova chiar ar vinde). Ai un feeling special cand te urci pe un astfel de motor. Fiecare detaliu e facut sa te bucure. Daca inchizi usor ochii incercand sa-ti inchipui vibratiile motorului mergand iti vine in minte instantaneu istoria brand-ului. Vrrrammm … E fabuloasa, parca o poveste de spus copiilor (Alba-ca-Zapada e populara foarte, dar parca perimata). Superbe motociclete! M-am decis: la anu’ imi iau motor. Si am ales: Sportster 48.

… chestia e cum o spui 😉

Un turist facea turul unei inchisori impreuna cu directorul. Dupa ce a primit o dare de seama completa referitor la masurile de securitate si programele de educare pentru ca cei cazati acolo sa se poata reintegra in societate, a ajuns si in sala de mese. Acolo a avut o surpriza … Unul dintre detinuti s-a ridicat in picioare si a spus 142, apoi toti au ras cu pofta. Printre sughituri de ras un altul s-a ridicat si a reusit sa anunte 884. Toti se tavaleau pe jos de ras. Turistul era foarte contrariat de ce vedea si auzea. Directorul i-a venit in ajutor: toti sunt inchisi pe viata si au spus / auzit glumele  de milioane de ori, asa ca acum spun doar numarul bancului. Turistul extaziat, a cerut permisiunea sa incerce si el. A strigat clar si demn 191. Nu s-a intamplat nimic! Cand a cerut explicatii, directorul a zis „Nu conteaza doar gluma, secretul e cum o spui !”

Vuvuzela

A inceput Campionatul Mondial de fotbal. Adica mai sunt si echipe care joaca fotbal. Dar ce-mi place cel mai mult sunt Vuvuzelele. Niste zeci de mii de nebuni care te fac sa te simti ca intr-un stup! Vad ca toata lumea maraie, dar mie imi plac 🙂 Cica fac prea mult zgomot de parca lumea vine pe stadion pentru opera. Totusi, stirea ca in Cape Town s-au epuizat dopurile pentru urechi e o chestie.

Ai nostri sunt tembeli

Ieri am petrecut ceva timp la televizor. Al Cincelea Element este obositor pentru ca B.W. indiferent cat de sifonat este castiga tot timpul in ultima secunda. Asa ca am mutat pe posturile de stiri. Daca nu era vorba despre noi era cea mai tare comedie! Erau organizati in studio pe trei categorii. Primii erau moderatorii care indiferent de ce se spunea si se afirma ei rastalmaceau cuvintele si interpretau de parca se vorbea intr-o limba moarta si nu pricepeau. A doua echipa era formata din cei din opozitie care motivati de frustrarea fireasca ridicau mingi la fileu in zone in care puteau proba ca’s fete mari. A treia categorie erau cei la putere care veneau cu un discurs chinuit care arata ca nu se pricep nici sa fure nici sa conduca – cred ca le este tare greu ca nu se pricep la nimic. Toti tembeli si noi fraieri. Suntem fara nici o sansa … Pana la urma cred ca tot voi emigra.

Cutia mea postala

De aprox 3 saptamani am observat cum cutia mea postala incepe sa fie din ce in ce mai plina de mesaje. Constatarea asta cred ca e de bine. Inseamna ca lumea prinde din ce in ce mai mult curaj sa apeleze la dmk.  Din pacate sunt exagerat de multe mesaje – 99% dintre ele – care nu ma intereseaza absolut deloc. Ma refer la cele adresate mie. Inseamna ca lumea procedeaza ca si pana acum, adica arunca bani pe fereastra deruland campanii triste (macar dpdv al targetarii comunicarii). Constatarea asta cred ca e de rau. Sa nu ai bani atat cat ai vrea sau ai avea nevoie pentru ce ai de comunicat inteleg. Sa fi fixist si sa perseverezi in gresala incerc sa inteleg, dar parca nu prea-mi iese.

Am vazut si vulturi stupizi 🙂

Ma uitam la TV

… si ma gandeam de ce nu inventam Campionatul Mondial de Bascalie !? Cred ca iesim campioni la individual, pe echipe, juniori, seniori si orice alta categorie. Am convingerea ca genetic suntem atat de diferiti si speciali ca sigur venim de pe alta planeta din alta galaxie. Politicieni, moderatori TV, specialisti, show-biz, sport, batrani excentrici, tineri fugiti d’acasa, dive, cantareti, actori, lautari, bone, soferi, elevi, doctori, preoti, profesori … toti fara seaman pe lumea asta. Daca apare unu’ mai normal este aratat cu degetul si apoi tratat si virusat. Dar io tot iubesc Romania!

Gimnastica cu BeMWeu’

Ziceam si o sa mai zic ca e important sa incerci sa faci ceva remarcabil. Asa poti capta atentia celor din jur, asa ai sanse de a te face remarcat.

Mergeam cu spor in coloana pe batjocura de drum care este DN1. Io incercam sa-mi exersez rabdarea (mi-a zis cineva ca asa se formeaza caracterele tari) si  … in oglinda retrovizoare mi-a aparut ceva remarcabil. Un nene care facea cu masina ce nici Zoro n’a facut cu sabia! Un gimnast al soselei. Un gimnast cu BeMWeu. Depasiri unde nici vrabia nu se gandea, taiat fata dusmanilor din trafic (nu erau parteneri de trafic, asta e limbaj de lemn), se lipea de bara aluia din fata de nici furnica nu mai pasea p’acolo, claxoane de parca venea prapadul. Tipului chiar nu-i statea nimeni in cale. Adevaru’ e ca ceilalti aveau totusi instinct de conservare. Asa a reusit sa se faca remarcat in numai 10 min. L-a remarcat politia. L-a si oprit ca sa-i spuna ca a fost remarcat. Apoi au inceput sa discute, cred ca aveau multe sa-si spuna …

De sarbatori la cumparaturi

Stiu ca suntem atipici. Dar cred ca suntem si sariti de pe fix. Cica nu avem bani, suntem preocupati de ziua de maine, am inceput sa luam decizii de cumparare rationale, suntem generosi … Vrajeala de facut mintea surub. Am fost la cumparaturi si cand am intrat in hipermarket m-a umflat rasul ! Nici galeriile echipelor de fotbal nu-s asa aprige !!! Fiecare parea in transa, intindea mana si punea in cos, se impingea, se razgandea si lasa produsul pe aiurea. Apoi iar se razgandea si lua produsul, dar de la raft. Se baga in fata, te calca, nu se uita decat la raft fara sa vada pe unde calca. Fiecare cod de bare care ajungea in cos era inca o lupta castigata. E clar ca nu suntem normali. La casa cozi peste cozi, afara parcarea plina. Evident cei cu dezabilitati care au locuri de parcare dedicate tot masini de lux au. Ai dracu’.

Tips pt HR: Vrea o companie sa aiba o echipa sudata? Sa faca un team-building cu tema supravietuire o zi in hipermarket de sarbatori. Primeste fiecare un premiu daca sunt toti teferi dupa 6 ore. Prin comparatie rafting pe Bistrita e ca o joaca cu cercul prin curte.

Permisul de conducere

Inseamna putere! Sunt convins de asta. Mai rau este ca puterea asta este ravnita de catre tembeli agresivi. Altfel nu se explica de ce concentratia de agresivi este mai mare intre soferi decat intre pietoni. Pai  fiecare tembel care in mod normal este apatic-pasiv-melancolic devine zmeu imediat ce se suie la volan. Transformarea este instantanee. Nici nu e nevoie sa scoata masina din parcare ca deja ochii ii lucesc precum nebunului si are certitudinea ca toti sunt impotriva lui. Dar evident adrenalina ii da curaj si are dorinta de lupta.  Asa pentru incalzire, ca sa stie poporul ca e prezent in peisaj, incepe sa se joace cu claxonul. Dupa ce pleaca, face abstractie de orice, se concentreaza doar la calea lui. Adica semnalizatoarele sunt gadget-uri si el nu e pasionat de asa ceva, schimbarile de directie sunt apreciate (asa a auzit el la o emisiune despre fotbal), prioritatea e o chestie de curaj (el e curajos deci pe cale de consecinta are tot timpul prioritate) …

Ma gandesc ca ar fi o solutie sa le creem un orasel si apoi sa-i adunam pe toti acolo. Daca am monta camere de filmat si tribune am face si bani, ne-am si distra si ar fi si mult mai safe pe strada.

Spiritul cetatenesc

E pe moarte. Nu iese nici naiba sa dea zapada la o parte. Iar atunci cand se intampla, viteazul arunca zapada care il incurca exact acolo unde deja a curatat altul. Banuiesc ca singurul care nu ramane frustrat e ultimul. 🙂

Vecinul meu

Cred ca a venit momentul sa-i acord cateva cuvinte. Cand il vezi pe strada n-ai zice ca are pasiuni, dar aparentele insala. Io stau la bloc. M-am mutat aici acum 10 ani. De atunci il aud pe vecinu’ meu care da cu ciocanul in ceva in fiecare zi. Ori e tembel ori incearca ceva si nu-i iese – oricum e perseverent. Isi alege cele mai idioate ore sa faca zgomot – asta cred ca este pasiunea lui, poate ca arunca cu petarde de sarbatori cand era mic. Ma gandesc din ce in ce mai serios sa-l fac curios in legatura cu crosetatul (nu ca m-as pricepe, dar ii fac rost de un consultant pe banii mei pentru asta). Macar ar fi mai liniste si el ar arata mai bine imbracat …

Prietenii imi spun ca ma amagesc pentru ca e una din categoriile de vecini ce traiesc la bloc si nu se poate scapa.

Abia ii astept …

Povestea incepe asa: un pusti de clasa a IV-a primeste de la unchiul lui de departe 2 casete cu muzica. Era vorba de doua albume: High Voltage si High Way To Hell. Pustiul a ascultat si s-a indragostit instantaneu de trupa, adica de AC/DC. Fericit s-a dus cu casetele la ziua unui coleg si a incercat sa-si  lumineze prietenii care ascultau Modern Talking (bleachhh !). A fost dat afara de catre parintii sarbatoritului (cred ca daca-i intreba cineva nu prea stiau exact de ce au procedat asa).

Despre ei as putea povestii precum Seherezada, acum abia ii astept sa vina … http://www.youtube.com/watch?v=I9pdaQNwT5k

Unii nu se mai satura

… si-mi tot pun in usa (si vecinilor) pliante tembele din care nu intelegi nimic chiar daca te uiti cu atentie peste ele. E frumos ca cetatenii au inteles ca trebuie sa faca ceva ca sa nu moara, dar macar sa o faca asa cum trebuie. Marketingul direct, ca de altfel orice actiune de promovare, ajuta cat frectia la picior de lemn daca e facut doar intre 12:00 si 12:15 si cu jumatate (sau sfert) de masura.

Se zice ca gestul conteaza, dar aici nu e cazul.

Efectul de soba

So, am iesit cu bucurie din Bucuresti si desi nu era aglomeratie am avut ocazia sa injur complex si apasat cu adresa la mitocanii care umbla pe strazi liberi si fara pastilele luate. Apoi mi-a trecut pentru ca nu-i fac mai destepti si pentru ca afara ningea ca in poveste. Am ajuns, am despachetat, am alergat un grup organizat de sarmale pana au ajuns acolo unde le este locul si acum stau cu cafeaua langa soba. E tare bine 🙂

Pentru cateva zile voi sta intr-un loc care nici nu apare pe majoritatea hartilor. In soba trosnesc lemnele care ard cu pasiune si simt de raspundere. In rest e o liniste de iti auzi celule cum cresc si apoi se ofilesc. Program molcom alaturi de prieteni, bazat pe voie buna, mancare de sezon si Jim (Jim Beam). In locul asta ratacit am totusi internet si imediat dupa ce am deschis jucaria cu taste imi dau seama ca sunt dependent. Evident devina este Bil Gates.

Se apropie pragul si apoi tusti in 2010. E un pretext ok ca sa-mi iau angajamente. Nu prea sunt priceput la asta. Mai bine sa le zic obiective de atins. Angajamente suna prea proletar.

First: sa-mi mearga excelent. Asta inseamna sa fac ceea ce-mi place si sa castig bani din asta. Se poate. Aici nu am emotii.

Second: doua vacante in 2010. Adica acele vacante in care pleci cu creieru’ cleios si te intorci cu chef sa muti muntii.

Third: sa-i ard pe nemernici. Toti in jurul meu procedeaza asa si le este tare ok. M-am saturat sa fiu baiat intelegator si bun. Cine imi greseste il ard, ca asa patesc si eu. Cred ca e sanatos. Trebuie doar putin exercitiu, practica e totul.

Gata. Ma striga Jim si trebuie sa-i acord si lui un minim de atentie.

 

Sanie

Am fost sa cumpar o sanie. E un produs rar in perioada de iarna. Eu fraier, trebuia sa o caut prin august (vara nu-i ca iarna 🙂 ). A fost o aventura ! Alergatura pe drumurile inzapezite alaturi de soferi incrancenati si cu creierul mic mic te poate face sa te razgandesti. Daca nu reusesc ei poate au mai mult succes hoardele care iau cu asalt orice loc in care se vinde ceva (ori nu e recesiune ori nu invatam nimic din ce se intampla in jurul nostru). Daca ii dovedesti si pe acestia ramane o ultima reduta: vanzatorul. Acesta parca isi propune sa faca orice impotriva ta …

Intr-un final am gasit ceea ce cautam si Domnita mea e tare fericita, mai ales dupa testare.

 

Se poarta alb

Zilele trecute s-a asternut un strat alb de cativa centimetri. A nins. Asa cat sa simtim ca suntem in decembrie si vin si sarbatorile. Bucurie pentru prichindei si scrasnet de masele pentru cei mari. Iara au fost luati pe nepregatite. Autoritatile utilizeaza axioma „iarna nu-i ca vara”, iar soferii de duminica ies cu maldarele de fiare la plimbare. Tamponari, drumuri inchise, ambuteiaje, oameni blocati si uitati pe aiurea, scuze tampite, …

Dar au fost doar cativa centimetri …

Asa ca Sefu’ s-a hotarat sa arate cum e o treaba bine facuta: ninsoare si vant si frig cu mai mult simt de raspundere. De data asta zapada curge peste tot si toate cu entuziasm.

Acu’ vai de noi ! Situatia critica a devenit si mai aspra !

 

Se poate: mai putin = succes

Un broker renumit in USA pentru succesul sau, face o singura investitie pe an si spune asa: in fiecare an am de-a face cu o mie de afaceri. O suta dintre ele sunt bune. Una este minunata, eu pe asta o aleg.

Imi mai aduc aminte de o perioada in care fiecare care avea o firma incerca orice business. Numai sa emita o factura pe care sa o incaseze. Si azi vad o multime care se agita, dau din coate si amusina dupa orice din care se poate scoate un ban. Nu conteaza nimic altceva.

Cred ca brokerul de mai sus poate fi luat ca un exemplu de eficienta si de succes. Un succes care e adevarat ca nu vine imediat. Se bazeaza si pe reputatia cladita in timp. Astfel sansele ca sa gaseasca oportunitatea acelui proiect minunat creste in fiecare zi. Ganditi-va la un arhitect care face o multime de proiecte plictisitoare in comparatie cu unul care face cateva proiecte deosebite pe an. Dupa cativa ani primul ca continua in acelasi ritm cu putin noroc, al doilea va avea cereri de proiecte deosebite din care va trebuii sa cearna cateva minunate. Reputatia si notorietatea lui vor creste direct proportional cu comisioanele incasate.

Cred ca asta ar trebuii sa fie abordarea corecta. Mai putin poate insemna de cele mai multe ori succes.

 

Tratat superficial

Atlasul de Mitocanie Urbana al celor de la Acad. Catavencu trateaza superficial problema. Cum se zice intr-un cantec: par facuti pe cale artificiala, sunt multi ai dracu’ si nu sufera de nici o boala. Io cred ca se combina si intre ei, ca de la o zi la alta apar combinatii ce se manifesta cum nici o minte din galaxie nu duce. O combinatie armonioasa intre tupeu, prostie, decibeli si mitocanie ce se fixeaza pana in maduva oaselor.

Imi doresc din ce in ce mai mult sa ma intalnesc cu pestisorul de aur si sa cheltui o dorinta pe ei.

 

Cel mai vechi specialist

… sau cel mai batran specialist in marketing direct: Mos Craciun ! Si asta nu e tot, mai are o calitate: nu da gres niciodata !!! Mos CraciunNu am auzit de nimeni pe planeta Pamant sa fie nemultumit de faptul ca Mosu’ a comunicat cu el, indiferent de canalul de comunicare ales. Nu am auzit pe nimeni sa se planga cum ca nu si-a dat acordul. Targeteaza comunicarea perfect, e iubit de copii si parinti si bunici, nu promite nimic, deci se tine tot timpul de cuvant.

E foarte tare tipul !

 

Panourile publicitare

Fiecare dintre noi are si drumuri fixe. Pe aceeasi strada. Traversam pe la acelasi colt de intersectie. Mergem in acelasi pub / club. Peste tot sunt panouri cu reclame. Majoritatea intepenite si prafuite. Care nu mai atrag atentia nici cat o stire de la ora 17:00. De ce as face efortul sa ma uit undeva daca stiu deja ce o sa vad !? Asteptam sa apara si la noi panourile publicitare care se schimba. Stiu ca nu e o poveste noua. Azi m-am surprins uitandu-ma la un astfel de panou, curios sa vad care este urmatoarea reclama. Si uite asa, le-am privit pe toate, chiar daca ploua si trotuarul era plin de zoaie.

Daca si reclamele ar fi fost faine … pe cuvant ca as fi devenit client 🙂

 

Fumatul poate sa faca multe

In principiu poate sa ucida. Asa scrie pe pachet. In plus poate sa faca tot felul de chesti care sa iti cauzeze suferinta. Dar, daca ma uit in jur vad ca sunt multe alte lucruri care fac macar tot atat de mult rau. De exemplu poti fi calcat de masina. Sau mergand pe trotuar poti fi lovit de un berbec calare pe scuter. Daca scapi iti poate cadea ceva in cap. Tot rau e. Te poti sufoca de la praful respirat secunda de secunda. Daca-i iarna iti poti rupe un picior pe gheata. Sau amandoua daca esti mai putin dibaci. Sau in autobuz fiind poti lua o raceala cinstita de la unul care tusestespre tine. La restaurant poti imprumuta ceva rau pentru ca mancarea nu e ok sau farfuria nu e spalata. De la servici poti pleca stresat de sef. Si sa ramai asa pana a doua zi cand incepi iara serviciul.

Nimeni nu zice cat de mult bine iti face o tigare dimineata – pe racoare – cu o cafea calda si tare si aromata.

Io fumez si tare cred ca anul asta nu ma las de fumat.

 

Poate vrem altfel

Plin de entuziasm proletar m-am infiintat la Carrefour, ca deh, ei fac KO preturile ! Asa promit in reclame. Asa si este. Cu aceasta ocazie fac KO si serviciile ! Asta nu spun in reclame. Dar asa este. Eficienti 2 in 1 !

clientAm vrut sa-mi iau o bicicleta. Pare o chestiune simpla. Simpla daca esti superficial. In primul magazin aveau doar modele stricate. La al doilea nu aveau scule cu care sa o pregateasca astfel incat sa o poti folosi. In al treilea magazin eu am devenit specialist in biciclete – desi nu asta era scopul – si din trei biciclete am reusit sa fac una completa. La casa a durat aprox. 20 min sa-i scoata sistemul de siguranta (ala care il montase parca era de la o firma concurenta, nu de la ei). Apoi am luat certificatul de garantie de la acest minunat produs livrat cu implicarea puternica si totala a clientului (evident fara carte tehnica – la naiba e doar o bicicleta, o chestie ceva mai voluminoasa decat o punga de malai).

Cand celor de la Carrefour le va trece prin neuronu’ de servici ca poate vrem altfel de servicii s-ar putea sa fie cam tarziu.

 

Bicicleta

E promovata peste tot si de toata lumea. Asa decongestionam traficul, scapam de problema locurilor de parcare, avem acces mai usor si mai rapid in anumite situatii, nu polueaza. Ce frumos ! Imi vine sa-mi iau doua biciclete, nu una!

Dar, toti amicii / prietenii care au incercat aceasta solutie au avut doua probleme care mi se par greu de surmontat. In primul rand mizeria si praful din oras. Cica e mai sanatos sa te apuci de fumat si sa mergi cu masina. In al doilea rand fara exceptie toti erau sa fie calcati de masini si sunt injurati la tot pasul de soferi sau de pietoni. Injuraturi cinstite, pline de pasiune, complete, fara motiv, natural si cu volumul la maxim asa cum se face fara jumatati de masura. Poate ca sunt cativa cu spirit de aventura, dar nu se poate generaliza. Nu suntem o natie de aventurieri (noi am stat tot timpul pe loc facandu-le viata mizerabila alora care s-au bagat in seama cu noi).

Solutia corecta este sa avem locuri de parcare suficiente, drumuri fara gropi si curate si putina civilizatie. Cand vor fi toate astea fiecare va avea si optiuni reale: bicicleta sau mijloace de transport in comun civilizate. Dar e greu …biciclete

 

Despre ghinion

Ghinionul, ca aproape orice pe lumea asta, este interpretabil. Ghinionul este pretutindeni. Ghinionul nu e justificarea aia comoda pe care o gasesti cat ai clipi. Ghinionul nu tine de horoscop. Ghinionul il afli exact atunci cand se intampla. De ghinion nu te poti feri. Te poti impaca cu ideea ca esti ghinionist. E vorba doar de obisnuinta. Degeaba esti mereu atent la ce si cum faci. Ghinionul vine !

Discomfortul este mai mare cand ghinionul se aplica in relatiile dintre oameni. Cel mai rau e cand vine ghinionul in familie. N-ai ce face si trebuie sa te impaci ca ai avut ghinion. Ghinionul la servici e ca dracu. Sa ai ghinion ca te prinde seful fumand in birou nu e bine. Sa ai ghinion de sef cretin, asta poate sa doara si sa simti aprig nevoia unei noi provocari in cariera. Ghinionul cu prietenii te face sa te instrainezi sau sa nu mai fi tolerant. Nu o sa mai fi un prieten bun. Sa ai ghinion cu doctorul costa cam cat un experiment pe sanatatea ta. Trebuie sa faci ceva. Ghinion cu politistulconduce invariabil la dezvoltarea abilitatii de a te adapta si a cobora la un nivel mai jos. Daca ai ghinion cu pompierul cred ca te-ai ars. Si ghinionul cu profesorul e nasol.

E adevarat insa ca de ghinion poti scapa. Trebuie sa devi norocos. 🙂

 

Networking … pe la noi si aiurea

„Dupa ce si-au facut cont pe LinkedIn, unii executivi romani de top incep sa descopere, destul de timid, e adevarat, retelele sociale de tip Facebook. Majoritatea managerilor utilizeaza Facebook in scop personal si mai putin pentru a-si promova businessul. In cele din urma, cei mai castigati de pe urma exploziei de utilizatori de pe retelele sociale au ramas tot recruiterii. „

http://www.zf.ro/profesii/ce-fac-executivii-de-top-pe-linkedin-si-facebook-4890786/

Unii se sperie, altii se joaca. Firmele de recrutare cica nu se joaca. Aiurea 😉


Cu bile colorate

Se numeste Snooker si face parte din categoria jocurilor de biliard. Despre istoric si regulile jocului nu am sa va zic eu, gasiti detalii pe Wikipedia. Mie imi si place sum suna: snooker

Este un joc ce te impresioneaza de la inceput.

Atmosfera. Functioneaza un cod de conduita de la care nu face rabat nimeni indiferent despre cine este vorba spectatori, jucatori, arbitri sau oficiali indiferent de cat de mare este presiunea. Declaratii care sa arate o cat de mica lipsa de respect fata de adversar nu exista nici inainte si nici dupa joc. Asta in conditiile in care fiecare are de demonstrat ceva si exista o rivalitate crancena intre principalii jucatori la nivel mondial.

Jocul. Totul pare extrem de simplu. O bila alba cu care se lovesc niste bile colorate ce trebuie lovite ca sa ajunga in niste gauri. Pentru a lovi bila alba se foloseste un bat – tac-ul. Ce se intampla la masa de joc insa iti te poate face sa clipesti foarte des. Se pare ca fizica nu mai are acele legi pe care le-am invatat la scoala. Precizia loviturilor i-ar face pe chirurgic sa se simta jenati.

Dintre toti jucatorii profesionisti pe care i-am vazut este unul care mi se pare special: Ronnie O’Sullivan ‘the Rocket’. Asta poate si pentru ca are grija sa joace nu numai pentru puncte si victorie ci si pentru cei care-l privesc. Adica sa faca spectacol. Si ii iese de fiecare data ! Loveste cand cu stanga, cand cu dreapta, repede, foarte repede, solutii nebune, precizie care te face sa te intrebi daca e uman, si un zambet de strengar cand stie ca a avut noroc.

Bilele astea colorate sunt nebune rau.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s