Tag Archives: rock

Ozzy – Printul Intunericului

Are you ready ? I want to hear your scream !  Asa a inceput concertul marelui Ozzy. Toti am ridicat mainile in aer si i-am urmat indemnul: cel mai cel si mai frumos urlet a umplut Zone Arena. Apoi basii instalatiei de sunet ne-au fluturat tricourile. Vocea cu timbrul inconfundabil care ne incanta de mai bine de 30 de ani era pe scena, chiar in fata noastra. “Bark at the Moon” si din toate piepturile se aude refrenul. “Let Me Hear You Scream” ne-a aruncat pe toti in delir si a devenit imediat laitmotivul serii. Au curs hiturile cunoscute, inclusiv cele din perioada Black Sabbath, cu un Ozzy tot timpul conectat cu noi.

Tobele lui Tommy Clufetos au inceput sa ne umple timpanele in ritmul acela parca venit din alta lume. Soloul sau a fost exercitiu de virtuozitate (parca avea totusi mai multe maini). Chitara solo – Gus G.  – suna ca un cristal. Un adevarat meserias care chiar e prieten cu chitara. Rob „Blasko” Nichelson la bass nu te lasa sa stai de lemn nici daca ai fi vrut.

Atmosfera este cu adevarat electrizanta. Indiferent de supranumele pe care l-a dobandit, Ozzy transmite doar bucuria de a canta alaturi de noi. Ne-a cerut sa fim nebuni si asa am facut. O seara in care fiecare a fost nebun, a cantat, a strigat si s-a bucurat de tot showul. Ozzy nu mai are energia miscarilor de acum 20 de ani, dar stie cum sa tina cateva zeci de mii de oameni aproape de el si are ceva special ce ne-a daruit din plin. Are o voce care iti face pielea de gaina si un ritm care te duce in transa. Din cand in cand ne mai racorea baia de spuma, de care noi cei din fata scenei am avut parte din plin.

A scos steagul Romaniei si s-a infasurat cu el, l-a sarutat, si-a pus palma in dreptul inimii si ne-a strigat: I love you all! M-am uitat in jur si fiecare dintre noi avea lumini in ochi. A urmat “Mamma I’m Comming Home” care stiu ca era dedicat sotiei sale Sharon, dar nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc ca deja isi doreste un nou concert la noi. S-au stins luminile si am plecat catre casa, dupa o experienta adevarata.

Reclame

Seara magica!

Evident seara AC/DC. Stiu ca voi fi foarte subiectiv – pur si simplu iubesc trupa asta – insa nici nu ma intereseaza sa fiu prea obiectiv 🙂

Am si uitat de cand ii astept de tipii astia, dar acum urmau sa vina cu muzica lor dracoasa si un show asa cum trebuie (sunt recunoscuti ca au un sunet curat in concerte). Asa ca desigur am ajuns devreme, chiar prea devreme. M-am incurajat pentru orele de asteptare care urmau cu ideea ca nu merg la teatru ca sa vin cu cateva minute inainte sa se auda gongul. Locurile sunt excelente, chiar langa scena. Simt cu creste adrenalina pe masura ce se umple spatiul din jurul meu. O prima surpriza: fete curate, folosesc vorbirea articulata si sunt de toate varstele (m-am linistit ca nu sunt un ciudat cu dragostea mea pentru trupa asta nebuna). S-au urcat pe scena cei de la Down si apoi Iris, dar si unii si ceilalti intelegeau limpede pentru ce venise toata lumea.

Incepe sa se intunece, sa bata vantul ceva mai tare, se face 21:00 si … traznete si lumini !!! A inceput! E nebunie! E uraganul care ne vantura! Rock’n’Roll Train! Deraiem in mii de wati! Ne lasam fulgerati!

Pielea e de gaina pe mine … ma uit si nu-mi vine sa cred ca e adevarat!  Ritmul ne agata instantaneu si nu conteaza inghesuiala pentru ca toti ne miscam in acelasi sens. Incep refrenele pe care toti le stiu si le canta cu lumini in ochi. Au un ritm nebun care pur si simplu te misca si nu poti sta ca o scandura. Tobele suna plin si cred ca bat secunda. Bass-ul simti cum te umple si parca iti reaseaza organele intr-o ordine mai fireasca. Chitara ritmica ne conduce parca de peste tot fara respiro. Brian are aceeasi voce din laringe si se conecteaza cu fiecare dintre noi. Apoi delir: chitara solo a lui Angus a electrizat tot. Isi iubeste publicul si-i ofera tot ce poate in fiecare secunda. Daca il privesti si asculti intelegi imediat ce inseamna cuvantul magnific (poza lui trebuie pusa in DEX). E venit de pe alta planeta. Voltii dementi erau peste tot prin noi! Da, respiram cu totii hard rock adevarat, curat 100%, fara nici un compromis. Piesele curg, noi ardem si renastem cu fiecare dintre ele. Let there be rock – toti suntem AC/DC …

Nu ai nevoie sa te uiti in jur: o multime de maini in aer, coarne ce clipesc, o singura voce. Sunetul este impecabil. Luminile sunt minunate. Show-ul este cu adevarat impresionant prin tot ce-ti ofera. Sunt profesionisti care stiu ce fac. E spectacolul perfect! Toti plecam imbatati de experienta asta.